auzi gandurile?

Pot doar incepe asa cu o poveste care a fost scrisa de Ana despre duminica noastra… eu, ea si gandurile

“ce liniste e aici sub podul asta.”

“mmda”

“iti auzi gandurile aici.”

“da”, si a ras ca si cand as fi prins-o furand putin peste afumat taiat pentru sosul de paste.

“as vrea sa treaca trenul acum pe calea ferata de deasupra noastra.sa ne taie gandurile.”

a fugit ca un copil care se desprinde de mana ta pentru ca a vazut o jucarie in vitrina.

“ce faci acolo?”

“ma uit la luna.uite cum intra in nori”,mi-a spus cu gura.

“ma uit la tot ce am trait si la tot ce am pierdut ,si ma pregatesc pentru ce voi trai si voi mai pierde “,mi-a spus cu ochii….dar oricum ii auzeam gandurile.